Hotel Palace

Inaugurat la 12 iulie 1914,Hotelul Palace a avut încă de la început luxul necesar categoriei sale privilegiate. Încă de la început si din cauză contractuală a edificării sale (a-i găzdui, la standingul cerut, pe cei dispuși să joace sume apreciabile la cazinou), Hotelul Palace a avut cele mai elegante dotări si facilități: 250 de camere sau apartamente, lumină electrică, apă caldă si rece in fiecare cameră, săli de baie la fiecare etaj, ascensoare pentru persoane si bagaje, holuri, sală de corespondentă, sală de fumat, fabrică de gheata, serviciu de omnibuze- automobile si celebru restaurant cu bucătărie româno-franceză. Construcția hotelului a fost una dintre clauzele cele mai importante ale contractului, prin sumele ce urmau a fi investite, prin scopul propus si asumat, ca parte a unei strategii pe termen mediu si lung apărut ca obiectiv. In oferta lui Alphonse Heitz (urma sa revină municipalității după 6o ani de exploatare), hotelul devine realitate (in folos si exploatare proprie) prin strădania baronului Edgard de Marçay si a Societății Marilor Stabilimente, deși impedimentele si amânările nu lipsesc, in autentica manieră balcanică. Situat in ”cea mai pitoreasca pozițiune de pe malul Marii Negre“, hotelul este construit in stilul eclectic specific Rivierei franceze. Fațada principală, concepută simetric si monumental, ca si întreaga clădire, de altfel, are ca element central intrarea, flancată de câte două console mari, prevăzute in partea superioară cu ghirlande de tip Empire. Fiecare nivel este individualizat: ferestrele de la parter au deasupra un arc ușor destins, cu cheie de boltă, etajul I alternează balcoane cu feronerie si zidărie, etajul II are un sir ritmat de balcoane cu feronerie pe console, următoarele nivele sunt separate de o friză cu val grecesc, iar ferestrele ultimului nivel, semicirculare, cu mici balcoane si aceeași feronerie, sunt flancate de console masive, cu decorație specifica triglifelor si ghirlandă despărțitoare. Fațada dinspre mare, mai înaltă, deoarece hotelul urmează panta malului, introduce un element asimetric prin scara care ajunge până la nivelul cheiului - acum al țărmului, atunci al mării. Monumentalitatea sa impresionantă, de origine neoclasică Franceză, diversitatea citatelor, bazate in principal pe recuzita de tradiție mediteraneeană, i-au conferit, printr-un paradox posibil numai la Constanța, apartenența la categoria modernități si nu a tradiționalismului. Surse: Doina Păuleanu, Cazinoul din Constanta, Boema, loisir si patrimoniu European la Marea Neagra, Editura Ex Ponto, Constanța, 2011 Foto: Gabriel Ghizdavu
mai puțin