Vila Prințului Barbu Ştirbey din Mamaia

Dezvoltarea modernă a stațiunii Mamaia începe în anul 1906, când se ridică primele Pavilioane pentru turiști, în fapt primele cabine de lemn, reunite, pentru băi. Înlesnirea accesului turiștilor prin construirea căii ferate avea să cântărească enorm în modelarea ulterioară, modelare influențată totodată și de modernizarea portului din Constanța care împingea plaja spre satul din nordul orașului. O serie de întâmplări nefericite – devastarea reședinței regale din Constanța în timpul Primului Război Mondial și distrugerea în urma unui incendiu a Pavilionului din Mamaia (1920) – aveau să aducă un influx important de modernizări stațiunii. Aportul cel mai important este adus de familia regală care, în urma unei donații făcute de primăria Constanța, începe ridicarea unei reședințe de vară în stațiunea Mamaia. Viitorul complex se conturează începând cu 1924, după planurile arhitectului Mario Stoppa și ideile Reginei Maria, iar doi ani și jumătate mai târziu avea să fie finalizat. După dispariția Regelui Ferdinand (iulie 1927), Maria dona Reginei Elena întregul complex (decembrie 1927), păstrându-și doar o parcelă de circa 3000 mp. Regina avea să ridice aici o vilă de vacanță, în stilul palatului Tehna Juva din Balcic, cu minaret și deschidere către mare. În același stil, pe partea opusă a complexului regal, Barbu Știrbey, apropiat al Reginei, avea să își ridice și el o reședință foarte asemănătoare cu cea a Mariei, după proiectele aceluiași Mario Stoppa, cu anul de finalizare 1930. Mario Stoppa avea un portofoliu impresionant, realizând printre altele proiectul Bisericii Italiene din București (1915-1916), proiectul Palatului Știrbey, castelul regal de la Săvârșin sau restaurări la Palatul Cotroceni (1940-1941). Utilizarea minaretului drept simbol rămâne mărturie a pasiunii și respectului pe care și Barbu Știrbey - la fel ca Regina Maria - îl purta culturii autohtone, rememorând astfel istoria turcă a satului Mamaia (în turcă Mamakioi/Mamai Kioi). Totodată, folosirea turnului-minaret conferă și astăzi o priveliște excepțională, de 360⁰. Anul 1930 este semnificativ în istoria reședinței, fiind atât anul ridicării ei cât și anul în care Știrbey era forțat să plece în exil după accederea la putere a lui Carol II (7 iunie 1930). Autorizația de Construire nr. 1016/02.11.2022, pentru lucrări de recompartimentare, consolidări, amenajări interioare și exterioare, mansardare.
mai puțin