Casa Papahagi, o poveste plină de farmec, bogăție culturală și exuberanță a naturii

Undeva în Muntenia, pe valea râului Doamnei, cam la jumătatea distanței dintre Curtea de Argeș și Câmpulung in comuna Domnești se află o proprietate discretă care, prin stâlpii săi de cărămida aparentă, obloanele de lemn brun și pavajul din lespezi mari amintește puțin de casele toscane. Acelea care, ca și aceasta, cresc in ghivece supradimensionate tineri copăcei, au mobilier de terasă de un rustic esențializat și spaliere cu flori roșii, in cazul nostru mușcate. Gardul din piatră de râu oferă proprietății un plus de intimitate dar și un farmec aparte. Casa a aparținut doctorului Teja Papahagi, medic excepțional și personalitate marcantă a vremii, om cu o vastă cultură, plin de inițiativă și spirit de organizare, asa cum il descriu ziarele vremii. Și-a dăruit inima comunei pe care a iubit-o și cu care s-a contopit de-a lungul vieții sale prin toată implicarea sa. Teja Papahagi a fost fiul lui Pericle Papahagi, "născut din nobleţea aromână, dar şi din şuviţa domnească a Basarabilor, cel care a întemeiat, la Domneşti, un spital modern, cu utilităţi orăşeneşti, o societate culturală menită a readuce în atenţie istoria domnească". Strada pe care este situată casa îi poartă numele, iar vizavi este spitalul în care a slujit întreaga sa carieră. Casa se desfășoară pe un singur nivel, cu o suprafață totală de 177 mp, având o fundație aproape insesizabil înălțată și un acoperiș scund, sprijinit de stâlpii din cărămidă. Este retrasă de la stradă si înconjurată de un mic parc dendrologic, cu copaci și arbuști ornamentali, contorsionați, ușor sălbăticiți, cotropiți de iederă și o vegetație neîmblânzită care conturează o atmosferă de vagă solitudine și de interiorizare. Casa in sine confirmă ipoteza - bibliotecile și piesele de artă ce domină încăperile stabilesc intensitatea luminii care intră înăuntru căci este necesar un control, o zgârcenie a iluminării, pe rafturile lor fiind încă așezate cărțile vechi de literatură de specialitate in aromână, română și franceză, scrierile și manuscrisele tatălui său, lingvistul, filologul și folcloristul aromân Pericle Papahagi, autorul primelor studii temeinice despre megleno români. De altfel, casa, construită din cărămidă in anii 1959 la standarde impecabile și azi, are un birou în care globul pământesc, ceramica decorativa atent aleasă, corpurile de iluminat, pipa ce se odihnește pe mapa de piele, acuarelele de pe pereți și colecția de roci sunt elemente ce vorbesc despre existenta unui intelectual ce uneori dormea aici, înconjurat de pasiunile sale. Salonul pare că poartă încă ecoul ultimelor conversații in jurul sobei-bijuterie, din cahle spectaculos decorate cu lapis lazuli albastru. Dormitoarele au un aer sobru, îmblânzit de lemnul sculptat al pieselor de mobilier precum oglinda sau dulapul, sau de motivele vivace ale țesăturilor - covoare, perdele, duvet și perne. Bucătăria păstrează o minunată mașină de gătit veche cu hota între pereții lambrisați in lemnul ciocolatiu al casei. Din terasă din spate a casei intri într-o cameră mică, dar plină de cărți, loc perfect unde te poți retrage vara să citești. În curtea generoasă din spatele casei se găsesc anexe construite trainic în aceeași perioadă. Atenția la detalii este copleșitoare și este vizibilă încă de la intrare - ușa este lucrata în lemn, cu un model în fier forjat ca o broderie spartă, iar ivarul este și acesta un mic obiect artistic, totul fiind perfect integrat in conceptul casei. Încălzirea este realizată cu sobe de teracotă; proprietatea are apa curentă din sursă proprie, canalizare și curent electric iar apa stradală și gazele sunt trase la poartă.
mai puțin