Proprietățile istorice sunt case cu un cuvânt de spus

Am selectat din portofoliul Romania Sotheby's International Realty câteva proprietăți remarcabile – case care poartă în ziduri istoria proprietarilor sau case care spun povești despre farmecul trecutului. Istorii interesante, arhitectură impresionantă; vă vorbim despre proprietăți versatile care au nevoie de imaginație și viziune pentru a-și scrie un capitol nou de viață.  

Despre reședința emblematică a Familiei Teodoreanu - Cadrul unor scene din La Medeleni

Situată în centrul capitalei, în apropierea parcului Grădina Icoanei, imobilul care a fost ”acasă” pentru câteva generații ale familiei Teodoreanu, reprezintă o mărturie culturală a perioadei de înflorire economică specifică Belle Époque-ului.

În perioada cunoscută ca Belle Époque – întreruptă de izbucnirea Primului Război Mondial în 1914 – Bucureștiul a cunoscut o transformare radicală: Dâmbovița a fost canalizată, au fost instalate conducte de apă menajeră, străzile au fost pavate, a fost introdus luminatul stradal. Și bineînțeles, au fost ridicate case noi, într-un stil arhitectural care să exprime perioada de stabilitate și înflorire, respectiv stilul neo-românesc. 

Casa a fost construită în anul 1912 de unchiul cunoscutului scriitor Ionel Teodoreanu. Cămin plin de inspirație, reședința a fost un punct central al existenței familiei de intelectuali. Casa, dar și membrii familiei și-au găsit locul și trăiesc încă în paginile trilogiei ”La Medeleni”. 

În prezent, clădirea este într-un amplu proces de renovare și transformare la capătul căruia imobilul va avea 3 apartamente. Transformarea nu va știrbi farmecul și eleganța Belle Époque. Camerele înalte, cu ferestre generoase păstrează elementele arhitectonice inițiale care sunt puse în valoare prin finisajele atent alese.

Deși parfumul începutului de secol XX este conservat, apartamentele oferă funcționalitatea și confortul specifice prezentului.

Poziția imobilului și accesul facil la viața capitalei - teatre, restaurante, școli, dar și magazine și unități medicale – nu sunt amănunte, ci detaliile care transformă această proprietate în ”moștenire de familie” și element de legătură între generații, așa cum de altfel a funcționat până de curând. 

Despre casa bancherului Iosif Pincas - Bijuterie neo-românească complet renovată

Tot în centrul Bucureștiului, pe strada Nicolae Iorga, se află ceea ce ne place să numim o ”bijuterie” arhitectonică. Numele legate de această proprietate sunt și ele sonore și dau într-un fel măsura calității acestei proprietăți, fie că este vorba de arhitecți, fie de proprietarul inițial.

Casa bancherului Iosif Pincas este compusă din două corpuri de clădire, ambele complet renovate și folosite în prezent ca sediu de ambasadă, beneficiind de un contract de închiriere pe termen lung. 

Planurile clădirilor sunt semnate de doi reprezentanți importanți ai stilului neo-românesc: arhitecții Paul Smărăndescu și Constantin Iotzu. Paul Smărăndescu, autorul corpului principal, este arhitectul care definește cel mai bine denumirea de stil neo-românesc, în sensul reconfigurării elementelor tradiționale. Amprenta sa, dincolo de senzația de masivitate, se observă în dantelăria frizelor și delicatețea ferestrelor. 

Cel de-al doilea corp, ridicat sub îngrijirea lui Iotzu, preia elementele și inspirația tradiționale într-un registru simplificat. 

Iosif Pincas s-a numărat printre primii zece oameni bogați ai României interbelice, iar casa despre care vorbim reflectă statutul și importanța omului de afaceri. Provenind dintr-o familie înstărită de evrei spanioli, Iosif Pincas a fost proprietarul Băncii Fuzionate din Oradea, a castelului de la Balc și cumnatul prințului Gheorge Ghica. A murit la Paris, fără moștenitori.

Casa de pe strada Nicolae Iorga are o suprafață construită desfășurată de 1704 mp și un teren de 630 mp. Este ceea ce putem numi o casă cu ”pedigree” și o investiție valoroasă.

Conacul Romano, bijuteria neo-românească a Olteniei

”La conac”... cel mai des înseamnă un spațiu liniștit, înconjurat de natură, un spațiu în care gravitează ideea de familie, prieteni, relaxare. Locul în care te retragi vara sau în week-end. Dar cum ”hybrid work” este deja o realitate, ”la conac” poate fi locuința principală. Firește, pentru cei care nu se pot despărți de agitația orașului, ”la conac” este o investiție rentabilă tocmai pentru că îmbină farmecul trecutului cu confortul contemporan.

Situat în comuna Pleșoiu, din județul Olt, Conacul Romanov poate îndeplini oricare dintre cele două roluri: reședință personală sau atracție turistică ... sau ambele.

Constucția conacului a început în anul 1920 după planurile arhitectului Grigore Cerchez, adăugându-se în portofoliul acestuia alături de sediul actual al Universității de Arhitectură din București, Casa Dissescu sau Marele Salon de Recepție al Palatului Cotroceni. 

Clădirea principală, cu o suprafață totală desfășurată de 429 mp, impresionează prin foișorul înalt cu decorații masive, stâlpii monumentali de la intrarea principală, dar și arcele trilobate în stilul neo-românesc tipic pentru Grigore Cerchez.

Interiorul păstrează liniile tradiționale ale stilului neo-românesc și căldura elementelor naturale.

Casă secundară a fost construită în același timp cu conacul și o a treia clădire este o construcție mai recentă, cu o suprafață totală de 339 mp.

Domeniul este însă mult mai vast și cuprinde un iaz, o piscină de dimensiuni mari, o fostă ghețărie și alte clădiri anexă.

Dincolo de aceste elemente măsurabile, conacul aduce și farmecul istoriei proprii. Strămoșii proprietarului inițial sunt originari din Rusia, fără a fi însă înrudiți cu familia imperială a Romanovilor. Au ajuns în Oltenia ca mercenari în oastea lui Tudor Vladmirescu, o parte dintre ei rămânând aici. 

Conacul a fost naționalizat în 1949 și a fost pe rând tabără pentru pionieri, IAS, școală pentru copii cu handicap, iar în ultimii ani ai perioadei comuniste a fost considerat “cuibușorul de nebunii” al lui Emil Bărbulescu, nepot după soră al lui Nicolae Ceausescu, și șef al structurilor Ministerului de Interne pentru județul Olt, un om foarte influent al anilor ’80. Conacul a reintrat in posesia moștenitorilor familiei Romanov în 1998, de atunci trecând printr-o serie de renovări.

Despre Conacul și Domeniul Poenaru - Moșia de la Dobra

Rămânem în Oltenia, în istoria unei familii boierești și pe un domeniu care își revendică strălucirea. În localitatea Dobra, din județul Mehedinți, înconjurat de dealuri, găsim domeniul Poenaru care acoperă un teren de 11 hectare.

Boierii Poenari au avut reprezentanți de vază în viața politică, culturală și științifică a României ultimelor două secole. Povestea moșiei de la Dobra este legată însă de magistratul Constantin Poenaru (1860-1946), ctitorul domeniului din portofoliul Sotheby’s International Romania.

Conacul principal este sobru și impunător. 

Parterul este ”vatra” casei, cu un hol încăpător și camere înalte – spațiul vieții de familie, al interacțiunilor sociale.

Tot în clădirea principală există un subsol ce poate deveni cramă de poveste și mansarda cu vedere panoramică a moșiei. 

Domeniul mai cuprinde patru clădiri anexă: o casă secundară renovată, fosta magazie, depozitul dispus pe 3 niveluri, precum și o construcție mai recentă, un mic bloc de locuințe cu parter si etaj.

Și pentru ca moșia să fie cu adevărat moșie, pe domeniu există o gradină de legume și o livadă de nuci maturi, pe rod. 

Localitatea Dobra este convenabil așezată pe hartă, la puțin peste o oră distanță de Craiova și Drobeta Turnu Severin, ceea ce înseamnă numeroase posibilități de petrecere a timpului liber.

Despre Conacul Angelescu - Farmec interbelic în apropierea Bucureștiului

Construit în perioada interbelică, Conacul Angelescu este situat în satul Mălăieși (comuna Râfov), în județul Prahova, la doar 60 de km de București. A aparținut unei familii boierești înrudite cu neamul Cantacuzinilor. De altfel, proprietatea se află la doar câteva sute de metri distanță de celebrul Conac Costache Cantacuzino.

Domeniul te seduce de la primii pași pe aleea străjuită de castani și, deși conacul necesită renovarea generală, o minte creativă și vizionară poate face și reface o poveste fermecătoare. 

Construcția păstrează liniile cochete ale stilului neo-românesc, cu influențe subtile Art Deco: aspectul de turn de pe fațada principală, stâlpii de lemn cu decorațiuni tradiționale, veranda de pe fațada laterală. 

Cu aproape 8800 mp de teren, domeniul mai cuprinde o livadă cu pomi fructiferi pe rod, o grădină de legume și alte construcții anexă care pot fi transformate. 

Dincolo de apropierea de capitală, în zona din imediata apropiere există locuri interesante ce așteaptă să fie descoperite: biserica „Sf. Procopie” ctitorită de Matei Basarab la 1641, ambarcațiunea scobită într-un trunchi de stejar datând din intervalul secolelor al XIV-lea – al XV-lea din localitatea Palanca, Conacul Costache Cantacuzino, biserica „Sf. Nicolae” din Râfov, ridicată la 1742

Rămâne întrebarea: reședință sau proiect turistic sau ... ambele.

Autor: Cella Constantinescu