Farmec istoric și potențial de dezvoltare în Târgu Secuiesc

Veche așezare, cu o istorie milenară, aceasta este locuită încă din timpul romanilor, așa cum atestă descoperirile arheologilor de acum mai bine de un veac și jumătate. Desi distrusă de valurile de populații migratoare, urbea renaste pe ruinele vechilor construcții romane. În epoca medievală, localitatea era cunoscută sub numele de Asseculi Oppidum (orașul de lemn), nume care provenea de la materia primă folosită la construcția locuințelor. Mai târziu, era denumit Torjavasara (Târgul Turia), întărind astfel rolul important al târgului care se ține în localitate. Încă din anul 1472, regele maghiar Sigismund ridică localitatea la statutul de oraș regal, sub numele Thoryawasara și îi acordă dreptul de a ține târguri săptămânale. Orașul s-a format în apropiere de drumul ce leagă Brașovul de Moldova, prin Pasul Oituz. Între veacurile al XVI-lea - al XIX-lea, Târgu Secuiesc reprezintă unul dintre cele mai importante centre meșteșugărești și comerciale din Ținutul Secuiesc. Denumirea Kézdivásárhely era folosită la mijlocul veacului al XVI-lea, așa cum reiese din documentele vremii și devine în scurt unul dintre cele mai importante centre urbane din Ardeal. Orașul s-a dezvoltat constant până în anul 1834, când este mistuit de un incendiu, în urma căruia au mai supraviețuit doar câteva edificii. Localitatea este reclădită și la finele veacului al XIX-lea deja funcționau aici mai multe fabrici și ateliere meșteșugărești. Centrul orasului este unul cu totul special, de formă ovală și cu un stil unic în Europa: din el ies în forma razelor soarelui așa-numitele "udvarterek" (în traducere aproximativă "curți"), mai exact nu mai putin de 72 de străduțe înfundate. Acestea au luat ființă odată cu dezvoltarea orașului, când familiile de meșteșugari au început să construiască în grădinile din spatele clădirilor principale, cu acces ușor în piață. Accesul în centru se face prin patru străzi de la "colțul" pieței. Începând cu deceniul al optulea al secolului al XIX-lea, casele mici, de lemn, ale meșteșugarilor au fost înlocuite treptat de casele din piatră, etajate, ale negustorilor. Una din străzile cochete cu piatră cubică ce intră in piața centrală este străjuită de o casă care in ciuda trecerii vremii își păstrează farmecul și evocă vremurile in care era probabil una din cele mai importante case meșteșugărești ale vremii. Astăzi casa cu o suprafață totală desfășurată de 480 mp cu subsol, parter, etaj și pod necesită o renovare completă înainte de a primi o destinație și o viată nouă. Ea vine cu un teren generos, de 1619 mp, care oferă de asemenea multiple variante de întrebuințare. Poziționată ideal in chiar centrul orașului, cu deschidere la stradă, casa poate primi după renovare atât o destinație rezidențială cât și una comercială, turistică sau culturală. Surse: Wikipedia Foto: Florin Pepene
mai puțin