Grand Hotel, clasic și baroc la malul Dunării

Fiecare oraș are o clădire reprezentativă care vorbește despre istoria și povestea urbei. Pentru Galați această clădire ar putea fi chiar fostul Grand Hotel: la începuturile sale fiind centrul de atracție al vieții orașului, pentru ca mai apoi, în vremurile noastre, sa devină sediul Primăriei și locul central al întregii activități a orașului. Galațiul este un oraș-port situat pe malul Dunării, cu acces la cea mai mare arteră comercial-fluvială europeană, Canalul Dunăre-Main-Rin. De la prima sa atestare în 1382 și până în anul 1821 acesta a avut o existentă tumultoasă, fiind ars din temelii de 3 ori de către ruși, otomani și greci, pentru a o lua de fiecare de la capăt. După 1830 a început în esență dezvoltarea Galațiului modern, iar ulterior faima orașului-port la Dunăre ajungând în cele patru zări. La 1900 existau deja aici nu mai puțin de 40 de fabrici, 16 consulate străine și se inaugura prima linie de tramvai. Imobilul din strada Domnească a fost construit la începutul secolului al XX-lea, intre anii 1911 și 1912 fiind ridicat la inițiativa lui Elie Climis, fiul lui Dimitrie Climis, unul dintre cei mai înstăriți comercianți ai Galațiului de început de secol. Prima cerere către Serviciul Technic al Comunei Galaţi a fost depusa in 28 februarie 1911 pentru a ridica un imobil cu trei etaje și subsol. Autorizația de construcție avea să fie eliberată la 1 martie 1911, restul devenind apoi istorie. În anuarul din anul 1927 dedicat Municipiului Galați, printre localurile de prim rang găsim menționat și restaurantul „Grand” de pe strada Domnească. Care devenise deja un loc preferat de petrecere atât pentru gălățeni cât și pentru oaspeții orașului. Grand Hotel este o clădire în stil compozit, cu elemente de decorație neoclasice și baroce. Din punct de vedere arhitectural se remarcă două bowindow-uri, dispuse simetric faţă de intrarea principală și care sunt bogat decorate, încadrate cu ornamente verticale cu motive geometrice și florale, bine puse în valoare la nivelul streaşinei prin frontoane decorative semicirculare. Intrarea principală este accentuată de prezența celor două balcoane de onoare, dispuse la nivelul etajului 1 și 2, încadrate cu coloane decorative identice cu cele ce încadrează cele două bowindow-uri. Se remarcă, de asemenea, decorațiile ancadramentelor ferestrelor de la cele două etaje și ale cornișei. Fațadele nord și sud prezintă decorații realizate după modelele elaborate de arhitecții locali, care caută să asigure o legătură între fațada principală și cea secundară, orientată spre strada Logofăt Tăutu. Clădirea a fost naționalizată odată cu venirea comuniştilor la putere, iar în 1950 a devenit chiar sediu al Securității din Galați. 18 ani mai târziu, în 1968, aici era sediul Consiliului Popular al Municipiului Galaţi, iar începând cu 1990 și până de curând, aici a funcționat Primăria. Astăzi clădirea se prezintă în stare foarte buna, faptul ca a fost funcțională până de curând păstrând-o într-o forma excelenta. Cu o suprafață construită desfășurată totalizând mai bine de 3000 mp și un teren mai mare de 3200 mp, proprietatea oferă multiple opțiuni de folosire, ea putând fi oricând adaptată pentru a reveni la funcțiunea de hotel, sau i se poate da o destinație comercială una de spații de birouri, sau chiar rezidențială. Revenită în proprietate privată, clădirea impunătoare de pe strada Domnească își așteaptă cu încredere un nou început și o nouă formă sub care sa redevină una din clădirile de vază ale orașului.
mai puțin