Vila semnată de arh. Alfred Hugo Cernea în inima Sibiului

Această clădire interbelică înălțată în stil Neoromânesc se află în Sibiu, în imediata apropiere a incintei fortificate medievale de secol XV. Ansamblul este clasat în Lista Monumentelor Istorice din România prin ordinul nr. 2030/ cu codul SB-II-a-B-21084 și cuprinde: casa de locuit (SB-II-m-B-21084.01), prima anexă (SB-II-m-B-21084.02) şi cea de a doua anexă (SB-II-m-B-21084.03). Potrivit izvoarelor cartografice, în jurul anului 1875 exista o altă clădire pe locul actualului imobil. La 1909, parcela se afla în proprietatea lui Henrik Baumann, în 1929 fiind intabulat dreptul de proprietate pentru Luiza și Friedrich Baumann. Inscripția de pe podeaua porticului şi de pe faţadă indică anul de construcție al clădirii de astăzi ca fiind 1929, proiectul fiind semnat de arhitectul Alfred Cernea, aspect atestat de placa de beton de pe fațadă. Cel mai probabil, proiectul a fost realizat la comanda doctorului Liviu Turcu. Arhitectul Alfred Hugo Cernea (1883-1968) s-a născut într-o familie de imigranţi cehi, în Călimăneşti, şi a urmat cursurile Şcolii de Arhitectură din Salzburg şi ale Academiei de Arhitectură din Viena. A fost unul dintre arhitecţii activi în orașul Sibiu şi în localităţile din sudul Transilvaniei în perioada interbelică. Activitatea sa intensă l-a determinat pe istoricul Cornel Lungu să afirme: „ca să-l poţi cunoaşte cu adevărat pe Alfred Cernea, trebuie să străbaţi Transilvania. Aici el s-a zidit pe sine însuşi.” Stilul predilect preferat de arhitect este limbajul Neoromânesc, devenit după Primul Război Mondial programul oficial de arhitectură al României Mari. Clădirea de față este emblematică pentru stilul Neoromânesc, de factură Neobrâncovenească. Se disting elementele caracteristice: volumetria masivă, accentuarea corpului central, loggia cu coloane scurte și groase, structurile din lemn cioplit, inspirate din arhitectura vernaculară, arcadele trilobate, deschiderile cu închidere semicirculară şi decoraţiile bogate, cu motive de proveniență orientală. Partea centrală a faţadei este mai înaltă faţă de celelalte părţi, aspect evidențiat și la nivelul acoperişului. Zona centrală a parterului conține o fereastră cu închidere semicirculară, încadrată de două coloane corintice adosate. Etajul părţii centrale este porţiunea cea mai bogat ornamentată a faţadei, reliefată de balconul sprijinit pe patru console masive, decorate cu panouri ornamentate cu arabescuri. Loggia se deschide prin trei arcade trilobate înalte. Suprafeţele faţadei din jurul arcadelor sunt decorate într-un stil exuberant, cu vrejuri, flori și arabescuri. Faţada principală a clădirii oferă o panoramă asupra întregii grădini ample, în centrul căreia se regăsește un bazin ornamental. Accesul în curte se face printr-o alee flancată de arbori înalți. Construită ca locuință urbană de tip vilă, cu un parc în jurul clădirii centrale, a găzduit inițial Sanatoriul Dr. Bolintineanu, iar în noiembrie 1936 a devenit Clinica „pentru naşteri şi boli de femei” dr. Antal. Imobilul a fost naţionalizat în anul 1948 cu această funcţiune, devenind la scurt timp sediul Inspectoratului General Sanitar Sibiu, apoi grădiniţă, funcție păstrată până în anii 1990. În anul 2000 vila şi parcela au fost retrocedate familiei moștenitoare. Astăzi, clădirea impozantă păstrează aproape intact aspectul său iniţial, conceput de arhitectul Cernea, cu elementele decorative valoroase ale faţadelor. S-au păstrat de asemenea cele două anexe, create într-o concepţie arhitecturală unitară, gardul dinspre stradă împreună cu poarta principală, aleea străjuită de copaci, balustrada, scara şi bazinul din faţa clădirii principale. Și în interior s-au conservat elemente valoroase, precum picturile decorative ale tavanelor și tâmplăria originală. La detaliile arhitecturale de seamă se adaugă alte puncte forte ale acestei reședințe: curtea generoasă de peste 5000 mp și apropierea de Piața Mare din Sibiu, situată la doar 200 m. Martoră de seamă a singurului program național de arhitectură din România, amplasată într-o zonă centrală a orașului Sibiu, această splendidă vilă interbelică își așteaptă tăcută și plină de speranță noul proprietar. Surse: Dr. Kovács Zsolt, Emődi Tamás, Studiu istoric şi Raport cercetări de parament, Casa de locuit cu anexe, str. Constituţiei nr. 22, Sibiu, Cluj-Napoca, 2015 Cornel Lungu, Alfred Hugo Cernea (1883-1968), o viaţă sub semnul artei, în Transilvania, nr. 5, 2008 Ruxandra Nemţeanu, Stilul neoromânesc, un stil regional european, Editura Renaissance, Bucureşti, 2010
mai puțin