Această construcție cu demisol, parter și etaj, situată pe bulevardul Alexandru Ioan Cuza din Brăila, se distinge prin linia neoclasică dată de simetria compoziției. Se remarcă ancadramentele ferestrelor și reliefurile mici, cu benzi de caneluri, ce dau iluzia unor coloane încastrate cu bază simplă...
Această construcție cu demisol, parter și etaj, situată pe bulevardul Alexandru Ioan Cuza din Brăila, se distinge prin linia neoclasică dată de simetria compoziției. Se remarcă ancadramentele ferestrelor și reliefurile mici, cu benzi de caneluri, ce dau iluzia unor coloane încastrate cu bază simplă și capiteluri compozite cu motive vegetale. Motivul este reluat, la o scară diferită, pe întreaga fațadă, ornamentată de stucaturi, mascaroni și goluri în formă de romb. Anul de construcție a casei este necunoscut, însă coincide cu cea mai înfloritoare perioadă din istoria orașului, respectiv a doua jumătate a sec. XIX.
În perioada dintre războaie, clădirea a găzduit variate societăți comerciale. Almanahul ziarului „Monitorul Brăilei” din 1924 publică o pagină de reclamă pentru trei societăți comerciale care funcționau în acest spațiu, pe atunci corespunzător numărului 79: societatea Hofherr Schrantz Clayton Shuttleworth A.G., fabrici de mașini agricole și industriale, care apare cu o pagină de reclamă și în anuarul din 1913; firma Urania – societate de asigurări și reasigurări; M. N. Gluckmann-Feliceanu („Omul Fericit”/ „Fericitul”) – întreprinderi comerciale agricole-industriale-tehnice. Ulterior, casa a găzduit internatul Liceului Sanitar, cu cămin și cantină, și societatea comercială Drumuri și Poduri, semnalată la intrare printr-o bornă kilometrică.
La 1540, când a fost construită de turci, cetatea Brăilei ocupa aria cuprinsă astăzi între străzile Cetății, Citadelei, Cazărmii și Militară, pe suprafața aflată la nord de Grădina Mare și Vadul Schelei și până la Bulevardul Cuza. Oraşul era delimitat de un arc de cerc denumit „Bulevard”, care mai târziu va primi numele lui Alexandru Ioan Cuza. În 23 februarie 1859, aflat în drum spre București, domnitorul a înnoptat la Brăila, la hanul Carapanu, aflat în spatele Muzeului Brăilei de astăzi, iar a doua zi și-a continuat călătoria cu vaporul spre Galaţi. În anul 1886, pe bulevardul Cuza nr. 178 a fost construit Liceul Nicolae Bălcescu, pe terenul donat de primărie iar în 1922, la nr. 63 a fost construită Baia Modernă.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Brăila a cunoscut o perioadă înfloritoare fără precedent. Devenit cel mai important port maritim la Dunăre al Țării Românești, cu regim de porto-franco (scutiri de taxe), orașul trece printr-un proces de modernizare și dezvoltare: străzile sunt pavate și iluminate cu felinare, sunt înființate farmacii, tipografii, bănci, un teatru, un spital militar și parcul Belvedere, se construiesc docuri, căi ferate, agenții fluviale și maritime şi mai multe fabrici. Despre acest oraș, Nicolae Iorga spunea: „Nu Brăila este fiica Principatului Ţării Româneşti, ci ea este maica acestuia.” La începutul secolului XX, au fost introduse tramvaiele și becurile electrice, iar cultura, sistemul bancar și comerțul s-au dezvoltat semnificativ. Orașul avea o alură occidentală, fiind unul dintre puținele orașe românești planificate după norme urbanistice, cu o rețea de străzi ce urmează un model radiar-concentric de tip amfiteatru.
Această vilă impozantă din centrul istoric al Brăilei este o moștenire a perioadei de glorie a portului dunărean și, prin poziționarea privilegiată, arhitectura și suprafața impresionante, poate constitui unul din punctele de plecare pentru o nouă epocă înfloritoare a orașului.
Surse:
Ioan Munteanu, Aleiul Cuza și alte monumente, O istorie ilustrată, ed. Proilavia, Brăila, 2015
Stefania Botez, Ion Volcu, Brăila în cărți poștale ilustrate, albumul foto-documentar 1896-1948, Editura Proilavia, Brăila, 2011
adevarul.ro
brailapebune.net
brailadealtadata.blogspot.com
mai puțin