Această vilă istorică este situată în zona ultracentrală Batiștei, în apropiere de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe Strada G-ral David Praporgescu. Imobilul a beneficiat de lucrări de consolidare și restaurare în perioada 1991-1993, cu păstrarea elementelor de arhitectură inițiale.
Faţada d...
Această vilă istorică este situată în zona ultracentrală Batiștei, în apropiere de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe Strada G-ral David Praporgescu. Imobilul a beneficiat de lucrări de consolidare și restaurare în perioada 1991-1993, cu păstrarea elementelor de arhitectură inițiale.
Faţada dinspre stradă este realizată în stil neoclasic, o compoziție simetrică marcată de cornișa cu denticuli și ancadramentele de la ferestre. Salonul de intrare impresionează prin scara monumentală din lemn masiv, de o suplețe aparte. Luminatorul poziționat deasupra scării, pardoseala originară și elementele clasicizante: cornișe, stucaturi, profile din stuc și ornamentații, oferă reședinței un aer aristocratic. Mansarda de 50 mp poate fi transformată într-o zonă de sine stătătoare și beneficiază de lumină zenitală pe tot parcursul zilei, grație ferestrelor Velux.
La 1856, Strada General David Praporgescu se numea Ulița Tudor, la 1871 Crinului, iar la 1916 Blanduziei. În 1919 s-a hotărât schimbarea numelui după cel al generalului care locuise aici. David Praporgescu (1865-1916) și-a făcut studiile militare în Franța și Austro-Ungaria și a fost din 1909 șef al Statului-Major al Inspectoratului General al Armatelor și profesor la Școala Superioară de Război. Colonel în 1912, General de brigadă în 1916, la începutul Războiului era comandantul diviziei 20 Infanterie. După bătălia de la Sibiu, i s-a încredințat misiunea respingerii contraofensivei germane în defileul Oltului. A dat dovadă de reale calități de lider militar, primind în septembrie 1916 comanda Corpului 1 Armată. În același an, a fost rănit în defileul Oltului și a murit pe front, fiind distins post-mortem, în 1927, cu ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a. Casa în care a locuit se află la numărul 17, o placă de bronz amintind de personalitatea generalului.
La zece numere mai încolo, se află vila de față. Amplasarea pe o stradă liniștită dintr-o zonă ultracentrală, suprafețele ample, interiorul complet renovat, cu păstrarea detaliilor de epocă, posibilitatea de transformare a mansardei, constituie principalele avantaje oferite de această casă istorică. Viitoarea sa destinație poate fi aceea de casă de avocatură sau notariat, clinică, birouri sau chiar reședință.
Sursă:
Aurel Ionescu, „Străzi din București și numele lor – vol. II nume de militari și eroi”, Editura Vremea, București, 2014
mai puțin