Privind din drum, printre lucrătură elegantă în fier forjat a gardului și a porții, vila se înfățișează ca un impresionant exemplu de rafinament arhitectural de inspirație neo-clasică.
Retrasă de la stradă, maiestuoasă, clădirea este monument istoric de clasa B, cod LMI:B-2-m-B-19389 și are 1116 m...
Privind din drum, printre lucrătură elegantă în fier forjat a gardului și a porții, vila se înfățișează ca un impresionant exemplu de rafinament arhitectural de inspirație neo-clasică.
Retrasă de la stradă, maiestuoasă, clădirea este monument istoric de clasa B, cod LMI:B-2-m-B-19389 și are 1116 mp. Intrarea ei păstrează monumentalitatea, plasând trepte până la ușa străjuită de câte două coloane stânga-dreapta. Capitelurile ionice ale acestora, casetele de pe tavan, cartușele decorative de sub ferestre și motivele florale de deasupra acestora sunt alte elemente neo-clasice. Simetria, ca și decorațiunile dictate de utilitatea spațiilor se văd nu doar la intrare ci și în aticul alb ce se distinge plăcut pe cărămidă acoperișului sau frontonul rotund ce adăpostește trei ferestre înguste aducătoare de lumina în mansardă.
Ușa dublă de la intrarea principala este panotata iar pe ochiurile de geam sunt suprapuse broderii în metal ilustrând motive vegetale. Interiorul, decorat cu ornamente din lemn se află în stare foarte buna (ultima renovare a fost în 2012). Demisolul oferă un spațiu foarte mare, care poate fi utilizat pentru depozitare sau încăperi funcționale, necesită unele lucrări de igienizare.
Curtea laterală servește în prezent drept parcare companiei care a închiriat clădirea (și al cărui contract poate fi preluat de noul proprietar ce face astfel o investiție, nu o simplă achiziție).
În zona din față vilei este amenajată o grădina minimalistă ce rezonează discret cu acoperișul ca de pagodă. Schițată sumar dintr-un copac, o masă și două bănci de lemn lângă ceva vegetație pitică, ea mai degrabă completează decât contrastează cu atmosfera elegantă a bătrânei doamne neo-clasice. Scara secundară păstrează și ea ceva din eleganța secolului trecut, fiind deschisă larg jos și îngustă sus, precum trena unei rochii de bal.
Cercetările întreprinse dau ca posibilă funcțiune anterioară cea de sanatoriu; istoria orașului înregistrează faptul că undeva pe aceeași stradă, într-un sanatoriu, a încetat din viață Mihai Eminescu în 1889.
Zona Plantelor este protejată fiind o reprezentare minunată a perioadelor La Belle Époque și interbelica din istoria orașului; se crede că numele străzii ar veni de la multitudinea de grădini și plante în ghivece pe care le aveau casele Art Deco, neo-românești sau moderniste de aici. Astăzi zona își păstrează prestigiul și atractivitatea fiind centrală și deci de interes.
mai puțin