Istoria unui vechi port la Dunăre într-o superbă clădire interbelică

Așezată strategic acolo unde Argeșul se varsă in Dunăre, Oltenița a fost in mod constant unul din importantele porturi și noduri de transport și negoț ale României. Prima atestare documentară a localității Oltenița se găsește într-un document lăsat de domnitorul Neagoe Basarab și datat 13 aprilie 1515, urmând ca în iunie 1526 să fie menționată într-un hrisov al lui Radu de la Afumați. Istoria acestor locuri este însă mult mai veche, dovadă fiind descoperirea celei mai mari aşezări neolitice, cu mai multe nivele de locuire, pe movila Gumelniţa (la circa 4 km est de zona centrală), care datează din mileniul 4 î.e.n, și care este deosebit de valoros atât prin vechimea lui, cât și prin varietatea și bogăția de obiecte conservate. De-a lungul timpului, Oltenița a fost martoră a numeroase războaie duse pe aceste locuri în evul mediu și epoca modernă (incursiunile lui Mihai Viteazu -1594-1595 – vizând cetățile turcești din dreapta Dunării, ciocnirile și luptele dintre austrieci și turci, Războiul de Independentă etc.). Ocupând un loc de cinste încă de pe pe prima hartă a Ţării Românești, tipărită la Viena de către Constantin Cantacuzino, în 1700, Oltenița și-a dobândit un important rol economico-social datorită poziției sale geografice și beneficiind de un pământ fertil cu vegetație bogată și faună diversă, fiind totodată un vad bun de trecere peste Dunăre, cap de pod și loc de depozitare de grâne, vamă, punct de carantină și graniță. Astfel orașul s-a dezvoltat in spatele comerțului înfloritor, iar sfârșitul de secol XIX și începutul de secol XX au făcut ca in centrul urbei sa își facă apariția o serie de clădiri impunătoare, construite de arhitecți cu nume ai vremurilor lor. Una din cele mai impunătoare clădiri din centrul Olteniței este cea ridicată in 1926 de arhitectul Ion Cernescu, asa cum apare marcat și pe plăcuta de pe fațada principală a clădirii. Ce ne atrage de la început atenția este că avem de a face cu o clădire masivă, sobră, construită in stil neoclasic francez și care de-a lungul timpului a fost folosită ca sediu a Băncii Naționale, apoi a găzduit sediul Sfatului Raional, pentru ca din anii 1957-1958 sa devină gazda Muzeului de Arheologie, redenumit începând cu anul 2001 Muzeul Civilizației Gumelnița. Clădirea este in formă de U, este dispusă pe trei niveluri, parter plus două etaje, și are o suprafață construită totală de 812 mp. Se remarcă in mod special fațada principală, bogat ornamentată cu elemente specifice arhitecturii neoclasice dar și cele doua cupole rotunde de pe colțurile de la stradă . Interiorul este amenajat pentru a fi folosit ca spațiu muzeal, actuala destinație a clădirii, cu spatii largi și luminoase, favorizate de ferestrele uriașe care sa pună in valoare exponatele deosebit de valoroase. Clasată ea însăși ca monument de arhitectura, clădirea este pregătită sa intre in al doilea secol de existență și sa înceapă o noua filă de poveste care sa ii redea strălucirea și prestigiul de odinioară. Foto: Gabriel Ghizdavu sursa: primariaoltenita.ro
mai puțin