Grand Hotel, stil Art Deco

Orice constănţean a auzit de „Grand“, dar foarte puţini ştiu că acesta este numele primului hotel cu electricitate şi încălzire centrală din oraş. În anul 1912, Stavro Dumitriu, un important om de afaceri, a cumpărat de la Primăria Constanţa un teren de 1.450 de metri pătraţi. Pe atunci, terenul se afla în plin câmp, la marginea oraşului. Preţul terenului a fost de 98.870,50 de lei. Prietenii omului de afaceri i-au spus acestuia că este nebun să cumpere un teren în acea zonă. Opt ani mai târziu, în 1920, se deschideau uşile hotelului care a devenit, în scurt timp, unul dintre reperele Constanţei. Construcţia a durat cinci ani, planurile fiind executate de arhitectul francez Edgar de Goue. Faţă de proiectul iniţial, construcţia avea cu un etaj mai puţin. Acesta a rămas în fază de proiect şi nu a mai fost finalizat. Noul hotel era dotat cu electricitate şi încălzire centrală şi a avut un succes rapid în rândul oamenilor de vază care aveau nevoie de cazare. După moartea lui Stavro Dumitriu, în 1940, afacerea a fost preluată de fiul acestuia, Dumitru St. Dumitriu. Hotelul, la parterul căruia se aflau un restaurant, o sală de lectură şi mai multe spaţii comerciale închiriate, era unul dintre punctele de atracţie ale oraşului. Dumitru St. Dumitriu era, la fel ca tatăl său, un abil om de afaceri, fiind un pion important pe piaţa imobiliară dobrogeană. Tinereţea şi-a petrecut-o în străinătate, începând cu 1926, în calitate de reprezentant direct al societăţii Ford Motor Company, la Trieste, Alexandria şi Istanbul. Din 1932, a devenit reprezentant pentru Balcani al companiei americane. Când a preluat hotelul, a înfiinţat, la parterul clădirii, reprezentanţa Ford în Dobrogea. Influenţa pe care Dumitriu o avea pe plan local este ilustrată şi de titlul de viceconsul onorific al Cehoslovaciei la Constanţa. Preluarea puterii de către comunişti în România a încheiat relativ repede povestea frumoasă a hotelului Grand. Firea generoasă a lui Dumitriu i-a salvat, parţial, familia de arest, în 1950, atunci când un ofiţer sovietic, căruia îi făcuse un serviciu, şi-a arătat recunoştinţa şi l-a anunţat că evacuarea va fi urmată de încarcerare. Familia s-a refugiat în Bucureşti, dar fiul lui Dumitriu, Stavro, a făcut doi ani de închisoare, la Canal. După o luptă de cinci ani în justiţie, moștenitorii au recăpătat proprietatea familiei lor și au restaurat frumosul imobil, pentru a fi redeschis publicului ca hotel sau pentru a i se da o altă utilitate. Surse: ziuaconstanta.ro constanta-imagini-vechi.blogspot.ro Foto: Cristina Budușan
mai puțin