La mai puțin de 70 de km de București, într-un sat care a ajuns să îi poarte numele, întâlnim unul din cele mai frumoase conace din proximitatea Capitalei.
Început în jurul anului 1872 și finalizat în 1888, Conacul Casotta este construit în maniera conacelor rurale franțuzești de secol XIX, care u...
La mai puțin de 70 de km de București, într-un sat care a ajuns să îi poarte numele, întâlnim unul din cele mai frumoase conace din proximitatea Capitalei.
Început în jurul anului 1872 și finalizat în 1888, Conacul Casotta este construit în maniera conacelor rurale franțuzești de secol XIX, care utilizau motive și teme arhitecturale inspirate din castelele de pe Valea Loirei. Destul de bogat decorată, clădirea are în centru un turn înalt, cu acoperiș ascuțit, care oferă o vedere panoramică a satului şi a câmpiei Bărăganului. Acoperişul conţine elemente de inspiraţie barocă, iar balustradele balcoanelor şi casei scărilor sunt confecționate din fier forjat de foarte bună calitate. Stâlpii din lemn sculptat, cu interesante modele ţărăneşti, sprijină culoarul acoperit care leagă conacul de clădirea servitorilor.
Conacul este construit pe patru niveluri, astfel: un subsol mare, din piatră și bolți din cărămidă, perfect pentru o cramă, cu acces atât din interior cât și din exterior; parterul și primul etaj, cu paisprezece camere de primire și de locuit, precum și terase; camera din turn, cu un cochet balcon și o mansardă spațioasă open-space, care poate fi transformată în spațiu locuibil. În casa servitorilor găsim de asemenea încă 8 camere.
La mijlocul secolului al XIX-lea, serdarul de origine aromână Athanasie Casotta este atestat prima dată ca proprietar, iar fiii acestuia, Alexandru şi Procopie, sunt menţionaţi ca moştenitori în jurul anilor 1870. Procopie Casotta, fire filantropă, donează în 1910 moşia sa către Eforia Spitalelor Civile, cu obligaţia ca din uzufructul ei să se construiască un spital şi o şcoală. În perioada interbelică, moşia se găseşte în proprietatea Ministerului Instrucțiunii şi Cultelor, iar clădirea conacului este folosită drept internat pentru elevii Școlii Inferioare de Meserii „Procopie Casotta”. Donarea moşiei către o instituţie a statului salvează de la naţionalizare domeniul, păstrându-i funcţiunea chiar şi după cel de-al Doilea Război Mondial. În 2006, moşia trece în proprietate privată şi, în prezent, conacul se află într-un proces laborios de restaurare.
Având în vedere frumusețea acestui conac, starea relativ bună în care se află, suprafața utilă mare și curtea generoasă, opțiunile de destinație sunt extrem de variate: han sau pensiune cu restaurant și cramă, centru de evenimente, reședință permanentă sau de vacanță, muzeu, sediu de firmă sau fundație.
Surse: monumenteuitate.ro
casedeepoca.wordpress.com
mai puțin