Casele Colonelului Teodor Vera din cartierul evreiesc

Ansamblu de case istorice situat în cartierul evreiesc din Capitală, mai exact pe strada Romulus, devenit monument istoric reprezentativ pentru patrimoniul cultural local, construit pentru colonelul Teodor Vera, comandantul Regimentului Obuziere, luptător al armatei Române în războiul pentru întregirea României din 1916-1919, în bătăliile de la Mărăști și Mărășești. Strada Romulus, din fosta mahala Lucaci, este una dintre străzile istorice de seamă ale Bucureștiului, care păstrează încă drept mărturie parfumul vremurilor de altădată. Aici lua ființă în 1867, lângă locuința lui Hermann I. Rieber, prima fabrică de trăsuri Rieber, care ulterior avea să devină fabrică de automobile de lux. Fie că au locuit în vile somptuoase construite în perioada antebelică, ori în blocuri cochete construite intre cele două războaie mondiale, de-a lungul timpului aici au trăit personalități precum Ionel Teodoreanu, M.I. Demetrescu, Anton Pann, Eugen Lovinescu, George Vraca, Ionescu Gion. Aici întâlnim două stiluri arhitecturale care formează un mixt, compus din două case construite în etape, pe un teren de 1.030 mp, corpul principal în stil arhitectural Neoclasic francez, construit în anul 1888, și corpul secundar în stil arhitectural Neoromânesc, construit în anul 1929 după planurile arhitectului Grigore Cerchez. Arhitectura construcțiilor a fost bine conservată, elementele arhitecturale au fost restaurate după cele originale în anii 2000, păstrându-se geometria, textura și culoarea fațadelor, a geamurilor, ușilor și a tuturor elementelor particulare. În prezent, configurația generală a ansamblului reprezintă o bună oportunitate pentru multe tipuri de activități prin multitudinea căilor de acces, atât din stradă cât și din curte, a spațiilor generoase ale camerelor, a înălțimii tavanelor și a compartimentărilor practice. Cladirea principală, construită în stil Neoclasic francez, cu un regim de înălțime de P+M, are o suprafață desfășurată de 708 mp, și e compusă din 14 camere, 2 bucătării, 5 grupuri sanitare și 4 căi de acces. Decorată la intrarea principală, construită în rezalit, cu coloane corintice masive și continuând cu ancadramentele ușilor și feretrelor, bogate în triunghiuri și cariatide, clădirea principală reprezintă punctul de atracție al ansamblului. Clădirea secundară, construită în anul 1929 în stil Neoromânesc, după planurile arhitectului Grigore Cerchez, cu un regim de înălțime de S+P+1E+M și o suprafață desfășurată de 577 mp, e compusă din 17 camere, 2 bucătării, 7 grupuri sanitare și 4 căi de acces. Mai dispune și de un subsol pe 3 niveluri, din care unul este amenajat cu destinația de cramă. Întregul subsol beneficiază de aerisire naturală, are o suprafață utilă de 77 mp, și este compus din cramă, 5 camere de depozitare grupate pe spații distincte. Starea generală de la interior este una bună, cu finisaje precum uși din lemn masiv sculptate, ferestre înalte de 2 m cu tâmplărie din lemn și geam termopan, ferestre de tip velux la mansardă, pardoseală din marmură, aer condiționat, sistem de monitorizare și alarmă 24h, cablare interioară pentru servere proprii. Există contorizare independentă pentru apă, curent și gaze pe fiecare corp de clădire, sistem de încălzire cu centrală proprie, calorifere cu termostat și reglare a temperaturii pe zone. Curtea liberă în suprafață de 491 mp, pavată și dotată cu sistem de iluminare nocturnă, este compusă din două fragmente cu acces din stradă și o curte interioară separată. Dispunerea curții principale permite parcarea unui numar de până la 12 autoturisme. Acest ansamblu istoric oferă multe oportunități din punct de vedere al destinațiilor viitoare, în sensul că poate fi convertit într-o clinică medicală (în prezent este închiriat parțial de o clinică), într-un restaurant, boutique-hotel, diverse activități de birou, reprezentanță, showroom, sau într-un obiectiv cu destinație mixtă, de locuit și de business în același timp. Foto: Gabriel Ghizdavu
mai puțin