Vila Ghica, în mijlocul naturii

Arhitectura montană poartă în ea tensiunea pământ-cer, teluric-aerian; gravitația trage spre piatra de sub picioare dar vârfurile munților și ale copacilor ridică privirea în sus, în albastru. Vila Ghica se înscrie în acest binom ancorată într-o temelie înaltă din piatră dar cu zidurile albe încercând să iasă din strânsoarea lemnului decorativ, pe când terasa îi zâmbește cerului. Este liniște, lumină moale și ocazional freamăt de frunze, susur de apă sau fâlfâit de aripi. Apropierea pădurii se traduce într-un teren în pantă domoală, cu iarbă bogată și copaci umbrosi; vila este așezată pe o coamă blândă. Curtea generoasă de 1050 mp, străjuită de brazi impunători, este delimitată de garduri de lemn ce delimitează simbolic spațiile lăsând privirea liberă să treacă prin ele spre pâcla dimineții și hățișul muntelui. Clădirea are o siluetă zveltă în ciuda dispunerii mai degrabă pe orizontală; curat și luminos exteriorul se ițește printre copaci cu coșurile lui de fum ce promit căldura și confortul unor sobe; într-adevăr salonul parterului surprinde printr-un șemineu spectaculos cu rotunjimi rafinate. Spațiul de zi de la hoch-parter este partiționat de arcade rotunde și un tavan decorativ - sunt create astfel mici zone de primire elegante care își așteaptă răbdătoare invitații pentru un tête-à-tête. Mobilerul solid nu apasă, intuiești în el istorie și discreție. Interioarele sunt luminoase, cu piese de din lemn masiv lucrate minuțios; este atmosfera rafinată a unui spațiu ce a făcut cândva parte din casele de creație ale elitei intelectuale a secolului XX. O scară din lemn cald face legătura cu dormitoarele de la etajul mansardat; nuanța se regăsește și în tâmplăria ușilor dar și în mobilierul de bucătărie. Sobe minunate cu cahle bogat ornamentate încălzesc spațiul de noapte aducând nu doar căldură ci și poveștile de rigoare. Priveliștea panoramică către munții Bucegi oferă material și inspirație. Vila are 245 mp suprafață utilă ceea ce o încadrează în rândul locuințelor generoase care reușesc să își păstreze caracterul intim. O ajută în acest sens și amplasarea fericită în cartierul Cumpătu, retras față de stațiune pe malul opus al Prahovei, bucurându-se astfel de liniștea pădurii. Dovadă stă și vila vecină, “Luminișul” lui George Enescu, locul în care compozitorul și-a construit refugiul de odihnă și creație între 1926 și 1946. Astăzi “Vila Luminiș” este casa memorială George Enescu, proiect realizat la dorința celebrului elev al maestrului, Yehudi Menuhin. Proprietatea este exemplul perfect de reședință de vacanță, refugiu în fața caniculei și întoarcere la iernile bogate ale copilăriei. Stațiunea, al cărui nume vine de la mănăstirea ononimă ctitorită de marele spătar Mihai Cantacuzino în urma pelerinajului în peninsula Sinai, este veche reședință regală, aleasă de primul rege, Carol I, cel care care a construit aici și castelul Peleș; prin urmare păstrează un aer cochet ce atrage numeroși vizitatori dar și investitori. Activități și atracții în zonă: • Castelul Peleș (1873-1914) • Castelul Știrbey/ Muzeul Sinaia • Cazinoul Sinaia • Mănăstirea Sinaia (1690) cu pictură realizată de Pârvu Mutu Zugravul și cavoul omului politic Tache Ionescu • Muzeul Mănăstirii Sinaia, primul muzeu de artă religioasă din România cu tablouri și icoane, peste 500 volume de carte veche, obiecte de mobilier vechi și de artă bisericească. • Rezervația Ariniş ce protejează și conservă specii arboricole, printre care și arinul alb (alnus incana). • Muzeul de Trenulețe Sinaia în incinta Gării Sinaia • Palatul-Vilă “Alina Știrbei Florescu” • Poiana cu Narcise, Valea Rea • Punct de plecare spre Peștera Ialomicioarei și Mănăstirea Ialomiței (biserică de lemn, sec. XVI) • Trasee montane spre Cheile Zănoagei, Vârful Omu, Crucea de pe Caraiman, Vârful cu Dor, Valea Izvorul Dorului, Jepii Mari, Jepii Mici • Pârtii: Valea Soarelui, Valea Dorului, Papagal, Laptici, Valea Dorului, Cota 2000, Malaxa, Vânturile, Poiana Stânii, Furnica, Popicărie, Vânturiș, Târle, Scândurari
mai puțin