Casa profesorului Ioan Clinciu

Monument istoric de clasă B, imobilul din Calea Plevnei are o deosebită valoare arhitectonică și istorică, fiind o referință a vieții culturale din Bucureștii de altădată. Casa a fost ridicată în 1906 la comanda lui Ion Clinciu, reputat profesor de istorie. Născut în 1864 la Poarta-Bran, județul Făgăraș, într-o familie săracă, și-a dedicat copilăria și tinerețea studiilor, confruntându-se cu numeroase lipsuri și greutăți, amintite în autobiografia scrisă în 1936. În 1883, a trecut granița „strecurându-se peste munţi, de la Bran până la Sinaia”, pentru a se înscrie la Şcoala Normală Superioară din București, unde director era atunci Alexandru Odobescu. Profesorul Clinciu și-a început cariera didactică în 1889, când „Gheorghe Lazăr” era doar un gimnaziu ce funcționa în curtea bisericii Sf. Gheorghe Vechi. În 1892, a fondat împreună cu Gh. Popa-Lisseanu, cumnatul său, „Institutul de Băieți Clinciu-Popa”. Sub firma Liceul Francez-Român, a funcționat 24 de ani ca unul din așezămintele de învățământ de elită ale Capitalei. În politică, Clinciu a fost preşedinte al Asociaţiei Profesorilor Secundari, apoi a ajuns deputat şi senator, mai întâi în partidul Conservator-Democrat, apoi în cel Naţional Român. În autobiografia sa, profesorul Clinciu amintește cu mândrie: „am construit casă în Bucureşti, vilă la Bran şi o cramă admirată de multă lume la Vadu Săpat.” Casa din București emană rafinamentul stilului Art Nouveau specific începutului de secol XX, oglindă a perioadei cunoscute, pe bună dreptate, ca „La Belle Époque”. Clădirea cu parter, etaj și mansardă are o siluetă zveltă, completată printr-un bovindou pe colț. Ușile și ferestrele poartă amprenta Art Nouveau, cu profile curbe, fluide, încoronate de ornamente de stuc, detalii ce oferă o eleganță discretă exteriorului. La interior, se păstrează până astăzi elemente originare, mărturii ale vieții burgheze bucureștene de acum mai bine de un secol: scara impozantă din lemn sculptat, realizată de unul dintre cele mai importante ateliere ale vremii, la Interlaken (Elveția), sobele din teracotă cu cahle atent decorate, stucaturile decorative ale tavanelor. Intrarea principală este grandioasă, marcată de un vestibul cu tavan pictat, delimitat de holul principal prin uși cu profile rotunjite din lemn sculptat, cu geamuri sablate în manieră Art Nouveau. Calea Plevnei din fosta Mahala Livedea Gospod/ Sf. Constantin a găzduit numeroase locuințe de profesori și intelectuali, adesea construite cu mijloace proprii de personalități ale epocii, inclusiv casa unde a locuit în ultimii ani ai vieții sale poetul George Coșbuc (la nr. 40). La nr. 72 de astăzi se găsește casa lui Gh. Popa-Lisseanu (1866-1945), cumnatul reputatului profesor Clinciu, istoric, filolog și arheolog. Cei peste 110 ani de la construire și-au pus vizibil amprenta asupra acestei bijuterii arhitecturale, însă ea poate fi „readusă la viață” printr-o restaurare temeinică. Un avantaj important este suprafața mare a terenului și dispunerea acestuia, ce generează potențial real pentru o dezvoltare imobiliară ulterioară. Surse: Irina Nicolau, „Arca lui Noe. De la neolitic la Coca-Cola”, Muzeul Țăranului Român, București, 2002 Dilemaveche.ro Foto: Caseta
mai puțin