Sinaia, o destinație plurivalentă și mereu la modă

Ca orice loc cu atmosferă, Sinaia atrage oameni diferiți pentru motive diferite. Stațiunea vorbește fiecăruia într-un limbaj personal, deschizând canale directe de comunicare în care dialogul este construit în jurul unor valori și nevoi precise întrupate în clădiri istorice și de autor.

Sunt peste trei secole de istorie mare și mică aici; cea evenimențială va vorbi despre faptul că localitatea a apărut ca un experiment unic în România - fundația Eforia Spitalelor Civile a decis să întemeieze un oraș pe moșiile donate de Cantacuzini, dat fiind faptul că existau deja la acea vreme drumuri prin munți. Ei sunt cei care parcelează și vând atractiv terenul cu condiția construirii unei vile în termen de doi ani. În plus, fundația îl convinge pe Carol I că Sinaia este locul perfect pentru o reședință de vară - era nu doar ușor accesibilă din București ci și locul perfect de trecere a graniței în caz de nevoie - povestește Constantin Bălăceanu-Stolnici. Istoria mică reține doar faptul că multă vreme primii locuitori ai pădurilor virgine au fost o mâna de călugări ai mănăstirii. Acelora interesați de etimologii străvechi și patronaj divin, Sinaia le spune că își ia numele de la mănăstirea ononimă ctitorită de marele spătar Mihai Cantacuzino între 1690-1695 în urma pelerinajului în peninsula Sinai.

Pentru cei ce exploatează timpul liber în natură, Sinaia înseamnă înainte de orice sporturi de iarnă; îi va interesa poate faptul că erau practicate aici încă de la începutul secolului XX - patinaj, bob, săniuș și, desigur schi în echipamente comandate în Franța, Germania și Austria.

Din punct de vedere socio-economic apariția Castelului Peleș, construit între 1873-1914,  este un catalizator puternic căci acest fapt convinge un număr mare de oameni de vază să își ridice aici vile cochete. Din 1913 Cazinoul Sinaia, construit de arhitectul Petre Antonescu la recomandarea regelui pe modelul celui din Monte Carlo, este un alt bun motiv pentru a petrece vara la munte (se zice că baronul Edgar de Marcay, acționar al cazinoului din Monte Carlo, ar fi fost primul investitor în cel prahovean). Orașul devine astfel, nu doar reședința regală și capitală de vară a țării ci și stațiune de lux a Europei. În cocheta gară regală construită în 1870 Orient Express-ul dar și alte trenuri speciale lasă pe peron călători cosmopoliți (unele surse numără chiar și 800 turiști pe zi) ce trag la hoteluri precum Caraiman, Furnica sau Palace, azi monumente istorice toate. Dacă Bucureștiul era micul Paris, sunt surse care se referă la Sinaia ca la micul Versailles.

O a doua gară regală a fost adăugată în 1938-1940, proiectată de Duiliu Marcu (arhitectul Hotelului Athene Palace din București, printre altele). Construcțiile reflectă geografia locului - fațadele au parterul din piatră și etajele decorate cu lemn, sunt zvelte îndreptând spre cer acoperișuri țuguiate, cu vârfuri ascuțite îmbrăcate în țiglă cărămizie.

Personalitățile zilei - oameni politici, mari industriași, oameni de litere și obișnuiți ai curții - au nevoie de case în Sinaia și angajează cei mai importanți arhitecți ai țării, printre ei Ion Mincu, Paul Smărăndescu, Petre Antonescu, Toma Socolescu, Grigore Cerchez, Duiliu Marcu și cehul Karel Liman, cel care își va lăsa puternic amprenta pe oraș. Abordările lor bazate pe viziuni și interpretări personale, la care probabil s-au adăugat și preferințele clienților, au creionat un eclectism aparte punctat puternic de evidente elemente ale Renașterii germane. În portofoliul Sotheby’s Internațional Realty România se găsesc în prezent un număr de proprietăți atent curatoriate pentru a vorbi direct celor interesați de o achiziție cu istorie, pedigree, potențial turistic/ investițional sau  pentru activități outdoor sau contemplare.

Vila Carola, potențial turistic și povești savuroase

Numită după fiica austriacului Jóseph Ungarth, cândva fost valet al prințului Dimitrie Ghica, vila-hotel este ridicată în 1896, dată la care acesta era deja cunoscut ca primul hotelier al zonei în urma angajării sale ca administrator al primului hotel din Sinaia. Mai târziu, Carola Ungarth, căsătorită Muston, va deveni soacra lui Constantin Noica.  Cancanul nu se termină însă aici - în hotelul Carola se întâlneau prințul moștenitor Carol al II-lea și Elena Lupescu. Mai târziu, copilul Yehudi Menuhin va petrece aici câteva luni, perioadă în care vizita vila Luminișul pentru lecții de vioară cu George Enescu. Sunt peste 1300mp construiți împărțiți în 39 camere ce așteaptă oaspeți noi și povești savuroase.

Vila Mironescu, viitor boutique-hotel?

O clădire principală spectaculoasă, clădită în piatră și lemn după specificul de la 1895, și anexe generoase fac din această proprietate una extrem de ofertantă pentru cel interesat de o investiție cu stil. Este foarte probabil ca arhitectul să fie Louis Blanc căci colecția personală de fotografii ale reputatului arhitect conține un număr de fotografii ale vilei în diverse stadii de construcție datând din perioada în care acesta petrecea timp la Sinaia. Proprietatea se bucură de o panorama extraordinară asupra Văii Prahovei.

Castelul Tremblinski, reședință princiară ready-to-move-in

Castelul neo-românesc comandat la sfârșit de secol XIX de către avocatul Tremblinski este astăzi gata să își primească noii proprietari - are tâmplărie, instalații, obiecte sanitare moderne și tot ce e nevoie pentru un stil de viață actual și exclusivist (ce include o cramă spectaculoasă și vedere 360 grade asupra zonei). Un fost garaj înconjurat de două scări exterioare din piatră de râu formând o inimă reprezintă o piesă conceptuală foarte importantă și ofertantă ca funcționalitate modernă.

Vila Take Ionescu, exemplu de Renaștere Germană

Henri Susskind, arhitect elvețian foarte activ în București și Sinaia, este cel care, începând cu 1895, reabilitează și modernizează vila cumpărată de Take Ionescu și soția sa Bessi Richards în 1893. El este cel care a mai construit la Sinaia Vila Mihai Haret, Vila Testiban, a restaurat Vila Căprița, a refăcut Vama Strungă și Vila Negoiul, ultima tot a lui Take Ionescu (în București a construit, printre altele frumoasa casă Pompiliu Eliade de pe Splaiul Independenței 74). Proprietatea politicianului este un exemplu minunat de Renaștere germană, cu piatră și mult lemn decorativ contrastând cu albul pereților. Naționalizată în 1950, vila a avut noroc să fie bine conservată de inspectoratul școlar, iar apoi a fost retrocedată moştenitorilor lui Take Ionescu.

Vila Ghica în Cumpătu, freamăt de pădure și susur de izvor

Clădirea are o siluetă zveltă în ciuda dispunerii mai degrabă pe orizontală; curat și luminos exteriorul se ițește printre copaci cu coșurile lui de fum ce promit căldura și confortul unor sobe; într-adevăr salonul parterului surprinde printr-un șemineu spectaculos cu rotunjimi rafinate. Spațiul de zi de la hoch-parter este partiționat de arcade rotunde și un tavan decorativ - sunt create astfel mici zone de primire elegante care își așteaptă răbdătoare invitații pentru un tête-à-tête. Mobilierul solid nu apasă, intuiești în el istorie și discreție. Interioarele sunt luminoase, cu piese din lemn masiv lucrate minuțios; este atmosfera rafinată a unui spațiu ce a făcut cândva parte din casele de creație ale elitei intelectuale a secolului XX. Vila vecină este “Luminișul” lui George Enescu, locul în care compozitorul și-a construit refugiul de odihnă și creație între 1926 și 1946.

Proprietatea este exemplul perfect de reședință de vacanță, refugiu în fața caniculei și întoarcere la iernile bogate ale copilăriei.

Vila și domeniul Paul Smarandescu, turism la înălțime

Situată în elistista zonă Furnică, vila istorică și terenul său de 9000 mp (pădure și platouri construibile) este genul de proiect care aduce zâmbet și entuziasm atât investitorului cât și biroului de arhitectură căci promit dezvoltări turistice cu istorie, pedigree și potențial imens de business.

Paul Smărăndescu este unul din arhitecții prolifici ai localității unde a activat ca arhitect-șef și autor al primului Plan Director de Sistematizare, aprobat de primărie în 1933. Proprietatea îmbină în cel mai fericit mod detalii decorative în lemn și piatră ilustrând stilul neo-românesc montan; interioarele au minunate lambriuri din lemn vizibile și în setul de fotografii vechi inedite ce pot fi vizionate în galeria de imagini de aici.

Casa Anastasie Simu - casă de autor

Arhitectul Karel Liman, care a semnat Pelişorul, fiind arhitect-șef al Casei Regale a României între 1894-1929, a semnat  șiVila Retezat, numită azi Casa Anastasie Simu, după academicianul care a cumpărat-o după moartea arhitectului. În bună tradiție a epocii, educația formală a acestuia - doctorat în științe politice și administrative - a fost completată de o dragoste profundă pentru artă (colecția sa de peste 1200 picturi, grafică, sculptură și obiecte de artă decorativă a fost donată de proprietar statului român în 1927). Fațada casei este preponderent din piatră, punctată cu bosaje de colț și decorațiuni ceramice viu colorate iar interiorul este exuberant, remarcându-se bogăția de decorațiuni în lemn, tavanele casetate pictate și vitraliile minunate originale, de la 1911, anul construcției.

Surse:

https://lifeandstyle.ro/index.php/2020/10/15/casele-si-cladirile-din-sinaia-influentate-de-arhitectura-castelului-peles/

https://www.uar-bna.ro/2018/proiecte/23/

https://blog.toplist.ro/sporturi-de-iarna-sinaia/

Autor: Adriana Sohodeanu