Povestea Oradea Heritage

Material realizat de Oradea Heritage și publicat în Catalogul Primăvară 2019

Oradea Heritage reprezintă o colecție impresionantă de monumente și clădiri de patrimoniu, care readuce lumii și noilor generații frumusețea orașului, prin renașterea palatelor de altădată, asociată cu bucuria și încântarea celor care le privesc, an de an.

Capitalul noilor puncte de atracție de pe harta arhitecturii orădene, readuse la viață prin eforturile Primăriei Oradea, a constructorilor, restauratorilor și a proprietarilor, merită să fie făcut cunoscut publicului european, care țintește în planurile de călătorie destinații cu o astfel de încărcătură culturală. Oradea Heritage este numele sub care Fundația de Protejare a Monumentelor Istorice din Județul Bihor se prezintă, ca entitate ce are ca scop realizarea activităţilor de administrare, inventariere și conservare a elementelor patrimoniului cultural, arhitectural şi de for public.

Oradea este împodobită de palate și structuri arhitecturale care te întâmpină la fiecare pas, atrăgându-ți atenția și încercând fiecare să îți vorbească de o anumită perioadă istorică în care locuitorii de vază ai acestui oraș s-au simțit datori să își prezinte în mod vizibil statutul social. Arhitecții timpului, acum personaje celebre, prezentați în materiale bine documentate, au avut la momentul respectiv inspirația să creioneze adevărate bijuterii arhitecturale, înțesate de elemente artistice unice, care azi ne fascinează. Fiecare epocă avea curentul ei de influență, descifrat azi de istorici și oameni de cultură pentru a putea prezenta întreaga paletă de stiluri într-un tot unitar definit ca patrimoniu caracteristic orașului.

Vă invităm într-o adevărată incursiune, purtați printre rânduri și imagini, să descoperim împreună care este istoria principalelor clădiri de patrimoniu ale orașului Oradea. Palatele și clădirile emblematice au fiecare o poveste care trebuie cunoscută. Dincolo de aspectul exterior, perfect integrat, încă din secolul trecut, în curentele culturale și arhitecturale europene, merită să descoperim motivația proprietarilor care au comandat construcția lor.

PALATELE PIEȚEI UNIRII

Unele dintre cele mai reprezentative palate ale orașului se găsesc și azi în piața publică, Piața Unirii din Oradea. Piaţa prezintă, prin clădirile ce o marchează, mai multe stiluri arhitecturale care îmbină funcţiuni culturale, administrative şi ecumenice, într-o convieţuire multietnică inedită.

Palatul Vulturul Negru, un simbol al orașului timp de mai bine de 100 de ani, a fost centrul cultural al începutului secolului al XX-lea, fiind emblema arhitectonică a unei epoci înfloritoare. Este cel mai important monument istoric pentru arhitectura secession orădeană.

Clădirea Primăriei Muncipiului Oradea a fost construită în stil eclectic, între anii 1901-1904, după proiectul arhitectului Kálmán Rimanóczy jr. Trebuie să remarcăm faptul că edificiul ce adăposteşte administraţia locală este una din puţinele clădiri ale urbei care şi-a păstrat destinaţia iniţială.

Palatul Episcopiei Greco-Catolice a fost ridicat între anii 1903-1905 de către arhitectul Rimanóczy Kálmán jr. Soluţiile arhitecturale şi decorative pentru care a optat acesta sunt din repertoriul stilului eclectic, foarte spectaculos în sine, astfel încât în anul 1905 clădirea oferea orădenilor o adevărată demonstraţie a artei de a combina cu rafinament diferite stiluri istorice, de la neoromanic la neo-bizantin, cu accente ale Artei 1900.

Stilul Neoclasic este prezentat de Casa Kovács – o construcţie civilă ridicată la începutul secolului al XIX-lea, ce primeşte actuala înfăţişare în anul 1836. Elementul ce a determinat înscrierea arhitecturală a clădirii în stilul clasicist este bolta semicirculară casetată ce acoperă gangul intrării principale.

Palatul Moskovits Adolf şi fii este opera arhitecţilor László şi József Vágó, arhitecți născuți la Oradea. József Vágó și-a început activitatea lucrând pentru arhitectul secessionist Ödön Lechner, a cărui influență poate fi observată în clădirile proiectate de el în Oradea.

PALATUL MOSKOVITS MIKSA

Imobil emblematic pentru arhitectura 1900 din Oradea, este una dintre cele mai spectaculoase clădiri ridicate în acest stil, datorită ornamentației bogate. A fost comandat de inginerul Moskovits Miksa, care va locui în această clădire.

Construcţia a fost ridicată între anii 1904-1905 după planul lui Kálmán Rimanóczy jr., un arhitect cu un apetit aparte pentru secessionul münchenez, denumit „Lilienstil”. Rimanóczy jr. şi-a dat frâu liber imaginaţiei şi a îmbogăţit clădirea de două etaje cu ornamente de sorginte vegetală, creând un tablou spectaculos.

Faţada e plină de simboluri: arborele vieţii, sceptrul lui Mercur, un compas cu un echer, o roată zimţată, o mână şi o nicovală, toate regăsindu-se pe fațada palatului. Palatul Moskovits are subsol, parter înalt, parțial mezanin şi două etaje. Subsolul era destinat spaţiilor de depozitare, parterul magazinelor, magaziilor, iar în curte există un mic apartament cu două camere şi bucătărie.

Intrarea, amplasată pe strada Parcul Traian, se face printr-un culoar în capătul căruia se găseşte scara principală. O a doua scară de serviciu este amplasată în aripa paralelă celei cu scara principală, în curte. La etajul întâi şi al doilea galeriile suspendate care înconjoară curtea deservesc locuinţele. Apartamentele au fost recompartimentate în timp. Iniţial erau apartamente mai mari, având de la trei la cinci încăperi, camerele înspre stradă, iar spre curtea interioară spaţiile de serviciu (bucătărie, cămară, camera servitoarei etc.).

PALATUL STERN

Istoricul acestei clădiri ne trimite în primii ani ai secolului al XX-lea, când inginerul chimist Stern Miklós a cumpărat un teren de la Consiliul Local, tocmai pe artera centrală. Achiziția a fost făcută în anul 1904, iar Stern a plătit 82.600 de coroane pentru teren. Planurile amplului imobil au fost concepute de reputații arhitecţi Komor Marcell şi Jakab Dezső, ce au proiectat şi Palatul „Vulturul Negru”. Lucrările au fost finalizate în anul 1909, oferind orădenilor un model de arhitectură funcţională şi în armonie cu mediul natural.

Acest edificiu impozant este unul dintre reperele arhitecturale cele mai semnificative ale arterei pietonale orădene. Palatul oferă un dublu spectacol arhitectural: pe de o parte, etalează pe ambele faţade o decoraţie elegantă, pe de altă parte, oferă contemplaţiei un spațiu interior de o atmosferă poetică fără egal în arhitectura orădeană. Păşind dincolo de pragul celor două porți monumentale, bolţile cu stucaturi şi arcuirea casei scării cu eleganta ei feronerie te invită să străbaţi un spațiu circular suspendat undeva deasupra timpului.

Arhitectura palatului pune în valoare specificul artei populare maghiare, motive ce se găsesc pe toată fațada palatului. Jocul dinamic, sincopat, al ecranului faţadei lasă să se desfăşoare o decoraţie bine dozată, tributară stilului neo-maghiar: un bandou decorativ alcătuit din motive populare maghiare pune în valoare ancadramentele, aşa cum broderia costumelor populare subliniază părţile esenţiale ale costumului.